Expoziţia ”In memoriam Ion şi Doina Aldea Teodorovici”

La data de 23 aprilie 2013, în holul Facultăţii Ştiinţe Socioumanistice, a fost inaugurată expoziţia In memoriam Ion şi Doina Aldea Teodorovici, la care au participat activ studenţii Catedrei Limbi şi Literaturi şi ai Catedrei Fizică şi Chimie. Momentul solemn de deschidere a expoziţiei a adunat studenţi, dar şi cadre didactice, interesate de creaţia acestor două nume de referinţă ale culturii române din stânga Prutului. 
Reamintim că soţii Aldea Teodorovici au decedat  în urma unui tragic accident rutier de pe şoseaua DN2, în noaptea de 29 spre 30 octombrie 1992. Detaliile privind decesul marilor artişti au constituit tema centrală a discuţiilor din cadrul manifestării, alături de alte subiecte interesante şi relevante precum: colaborările cu artişti şi poeţi de seamă ai culturii române (Grigore Vieru, Adrian Păunescu...), tematica pieselor şi rolul acestora în animarea mişcării de renaştere a poporului basarabean ( ex.: „Suveranitate”, „Sfîntă ni-i casa”, „Mănăstirea Căpriana”...), actualitatea creaţiei Doinei şi a lui Ion. 
În vederea accentuării valorii de netăgăduit a celor „două inimi gemene”, nedespărţite nici în moarte, au fost evocate părerile unor personalităţi notorii ale scrisului basarabean. Grigore Vieru, de exemplu, afirma: „Despre aceste momente dureroase  Doina şi Ion, devenite legendare, s-au topit în suferinţele acestui pămînt, iar noi, la rîndul nostru, ne vedem şi mai clar propria fiinţă rănită în oglinda neasămuitului lor har. Artistul nu poate inventa bucuriile, nici durerile poporului său. Asta au înţeles-o Doina şi Ion. Ei n-au inventat nimic, ei, pur şi simplu, au ars în cîntecul lor.” 
În semn de admiraţie pentru Doina şi Ion Aldea Teodorovici, dar şi pentru muzica acestora, studenţii de la Limbi şi Literaturi au interpretat mai multe piese din repertoriul regretaţilor artişti.
Evenimentul s-a încheiat cu discuţii vizând lucrările expuse de către studenţi. O impresie deosebită a produs-o chitara simbolică, pregătită de studenţii de la chimie, chitara orfană, am numit-o noi, care continuă să-şi aşteapte cuminte stăpânul.