Luni, 12 mai 2014, la Universitatea Academiei de Ştiinţe a Moldovei, s-a desfăşurat lecţia publică cu genericul: “Hypertextul: de ce avem nevoie de el.” Lecţia a fost deschisă de dr., conf. univ. Tamara Cristei, iar invitat special a fost dna Elena Ungureanu, dr. în filologie, autoarea cărţii “Dincolo de text: hypertextul”, Editura ARC, 2014. În cuvântul de deschidere, dna Tamara Cristei a menţionat importanţa conectării la tehnologii a ştiinţelor umaniste şi nevoia de colaborare a disciplinelor. Avem noi oare nevoie de hypertext, într-o societate informaţională, care tinde tot mai mult spre o societate a cunoaşterii? Şi ce este hypertextul din triada textul – intertextul – hypertextul ? Anume la această întrebare a căutat un răspuns, împreună cu studenţii anului I şi III, dna Ungureanu. Dumneaei a atras atenţia studenţilor asupra faptului că termenul-conceptul hypertext are o etimologie transparentă (hyper- „peste, excesiv de...; deasupra” + text) şi are mai multe sinonime: cybertext, supertext, e-text, htext etc. Apărut pe terenul informaticii, termenul a fost introdus în circuit de către omul de ştiinţă Ted Nelson în 1965, pentru a desemna ansamblul de texte, care conţin noduri şi care pot fi activate prin intermediul (hyper)linkurilor. Cel mai cunoscut şi mai ilustrativ exemplu de hypertext îl constituie paginile web în documentele HTML (Limbajul HyperText Markup Language) din Internet. Termenul hipertext (ortografiat cu i) a fost propus de Gérard Genette în 1983 ca una din caracteristicile transtextualităţii (metatextualitate, arhitextualitate, intertextualitate, ...), desemnând mai ales textul literaturii. Din anii 90 hypertextul a devenit concept nu doar al TIC, ci şi al ştiinţelor umaniste. Cum a fost posibil acest lucru? Hypertextul reprezintă conceptul-cheie al web-ului (sau www-ului), iar Webul (autor Tim-Berners-Lee) este un sistem de distribuţie locală sau globală a informaţiilor. Webul nu trebuie confundat cu Internetul, chiar dacă este cea mai dinamică şi spetaculoasă componentă software a acestuia. Cuvântul web, www sau w3 înseamnă păianjen sau pânză sau “ţesătură/reţea răspândită în întreaga lume”). Hypertextul poate fi considerat, pe de o parte, termen, pe de alta, metaforă a webului. În continuare, s-a discutat despre importanţa bibliotecii, informaţiei, a nonlinearităţii tot mai pronunţate a acesteia şi a abundenţei legăturilor dintre informaţii, a produselor lexicografice de tipul Wikipediei, a reţelelor sociale, precum “Facebook” – care a devenit o adevărată „icoană” pentru tânăra generaţie etc. – , spaţii cu foarte multă libertate, dar în care e nevoie de mult discernământ pentru selectarea informaţiei veridice. Autoarea cărţii le-a recomandat studenţilor să recurgă la surse importante pentru documentare, cum ar fi cele semnate de: Roland Barthes, Jimmy Wales (fondatorul Wikipediei), Tim Berners-Lee (The next web), de asemenea, le-a recomandat ca studiu de sinteză glosarul Textul şi -textele etc. „Avem nevoie de tehnologii, fără ele nu ne mai putem mişca înainte. Tehnologia numită Internet are tot atâtea avantaje câte are şi dezavantaje. Cunoaşterea modernă nu mai poate fi concepută în afara tehnologia informaţiei, iar filologia este chemată să utilizeze cât mai eficient oportunităţile oferite de ea, hypertextul constituind unul din conceptele fundamentale datorită căruia le putem realiza. Avem nevoie de hypertext pentru a fi mai aproape unii de alţii”, şi-a încheiat prelegerea invitata, mulţumind membrilor catedrei de profil a Universităţii Academiei de Ştiinţe pentru invitaţie.