Bazele teoretice ale ecologiei şi ştiinţelor mediului

F.01.O.02. Credite 5

Semestrul de toamnă

Titular de curs: dr. hab., prof. univ., acad. AŞM, Ion Dediu, e-mail: [email protected]

Eligibilitatea: program de Masterat: Ştiinţe ale Mediului

Pre-rechezit: studii universitare de licenţă (ciclul I) Ştiinţe ale Naturii

Structura:    curs teoretic/seminar – 45 ore (3 ore săptămânal)

activităţi individuale ale studentului – 105 ore

Activităţi formative
Ciclul de lecţii la Bazele teoretice ale ecologiei şi ştiinţelor mediului contribuie la formarea unei viziuni integrale asupra acestora. Pe parcursul lecţiilor şi a seminarelor masteranzii sunt invitaţi să identifice geneza şi evoluţia Ecologiei şi ştiinţelor mediului; să determine concepţii şi principii generale ale Teoriei generale ale sistemelor, conceptului sinergismului şi emergenţei, însuşirii sistemelor biologice. Să caracterizeze Principiile integrităţii ierarhice, echilibrul dinamic, autoreglarea sistemelor biologice, Legităţile generale privind influenţa mediului înconjurător asupra organismelor vii (Legile factorilor limitativi, Legea minimului şi legea toleranţei, Legea acţiunii tolerante a factorilor de mediu); să argumenteze conceptele de adaptare, de formă biotică şi abiotică, ecopreferendum; să aprecieze indicatorii ecologici, principalii factori abiotici limitativi (temperatura, radiaţia, lumina, apa, umiditatea mediului, factorul edafic, gazele atmosferice, presiunea atmosferică, sărurile biogene, pH-ul şi Eh-ul.). Să cunoască şi să aplice principiile modelării matematice în descrierea proceselor biologice la nivel de biogeocenoză.

Conţinutul cursului
Introducere. Definiţia Ecologiei şi Ştiinţelor mediului. Geneza şi evoluţia acestor ştiinţe. Obiectele de studiu, metodologia, terminologia ştiinţifică şi problemele teoretice şi practice ale Ecologiei şi Ştiinţelor mediului. Relaţiile cu alte ştiinţe. Concepţii şi principii fundamentale. Teoria generală a sistemelor. Principiul interacţiunii. Conceptul sinergismului şi emergenţei. Principiile integrităţii ierarhice. Însuşiri generale (unice) ale sistemelor biologice. Caracterul istoric şi informaţional. Integralitatea sistemului. Echilibrul dinamic. Reproducerea, autoorganizarea şi autoreglarea sistemelor biologice. Timpul fizic şi biologic. Principiile termodinamicii şi ciberneticii Aspectele matematice ale ecologiei şi ştiinţelor mediului. Principiile modelării matematice. Sistemul organism – mediu. Concepţia despre mediul înconjurător. Concepţia despre factorii de mediu. Clasificarea factoriilor. Legităţile generale privind influenţa mediului înconjurător asupra organismelor Conceptul factorilor limitativi. Legile factorilor limitativi. Legea minimului şi legea toleranţei. Optimul ecologic şi valenţa ecologică. Legea acţiunii combinate a factorilor de mediu. Generalităţi (principii) privind adaptarea organismelor la mediu. Conceptul de adaptare. Conceptele de formă biotică şi de ecotop. Conceptul de ecopreferendum. Indicatorii ecologici. Caracterizarea principalilor factori abiotici limitativi. Temperatura. Radiaţia. Lumina. Apa. Umiditatea mediului. Factorul edafic. Gazele atmosferice, presiunea atmosferică. Sărurile biogene. Reacţia ionică (pH) şi potenţialul de oxido – reducere (Eh).

Lista surselor bibliografice obligatorii la curs
Stugren B., Bazele ecologiei generale. Editura ştiinţifică şi Enciclopedică. Bucureşti, 1982; Stugren B., Ecologie teoretică. Casa de edituri „Sarmis”, Cluj – Napoca, 1994; Pârvu C., Ecologie generală. Editura – tehnică, Bucureşti, 2001; Dediu I. Introducere în ecologie. Edit. „Phoenix”, Chişinău, 2006; Dediu I. Tratat de Ecologie teoretică. Edit. „Phoenix”, Chişinău, 2007; Donea V., Dediu I., Andon C., Roşcovan, Caliman L. Ecologia şi Protecţia mediului. Chişinău, 2002; Mohan Gh., Ardelean. Ecologie şi Protecţia mediului. Edit. „Ecaiul”, 1993; Duca Gh., Skurlatov şi a. Chimie ecologică, CE USM, Chişinău, 2003; Mohan Gh., Ardelean A. Dicţionar Enciclopedic de biologie. 2. Volume. Editura All. Bucureşti, 2007; Dediu I. Ekologhiceskii Enciclopediceskii slovari. Chişinău, 1989; Neacşu P., Apostolache – Stoicescu Z. Dicţionar de Ecologie. Editura ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982; Pârvu C. Dicţionar Enciclopedic de mediu. Edit. „Monitorul Oficial”, Bucureşti, 2005; Oxford Dicţionar de Biologie. Edit. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1999; Collin P.H. Dicţionar de Ecologie şi Protecţia mediului. Editura Universal Dalsi, Bucureşti, 2001.

Evaluarea
Activitatea studentului va fi monitorizată la fiecare tip de activitate şi va fi apreciată prin note. La sfârşitul cursului va avea loc examenul final (180 min., scris ), care va include un test complex de întrebări la nivel de cunoaştere, integrare şi aplicare a cunoştinţelor. Nota finală se va constitui din reuşita academică: activităţile individuale (teme, referate, proiecte, studii de caz etc.) (30%), testarea periodică prin lucrări de control aplicaţiile practice în laborator (30%) şi examenul final (40%).

Onestitatea academică
Lucrând în cadrul acestui curs este important de dezvoltat spiritul de echipă şi de lucru în grup. Vă încurajez să vă ajutaţi reciproc în cadrul seminarelor şi activităţilor multimedia, efectuând temele în cadrul activităţilor individuale, dar................ r e ţ i n e ţ i ... fiecare temă, activitate sau lucrare prezentată spre evaluare trebuie sa fie una personală. Nu se acceptă plagierea, copierea, utilizarea materialelor din Internet, etc.

Vă rog să citiţi cu atenţie Codul de Etică şi Regulamentul studentului UnAŞM.